Ce este un brandbook și cu ce se mănîncă

A trecut cam multișor timp de la ultima postare pe blog. Multe sau întâmplat. Din cele mai importante momente îmi vine acum în minte doar apariţia misteriosului cântăreț Pavel Turcu. Dar nu avem site de muzică și coregrafie, așa ca lăsăm alţi bloggeri să facă zarvă pe tema dată.

Încă de cînd scriam postarea despre ambigrame, îmi propuneam ca următoarea să fie despre ce e un brandbook și cam la ce servește. Așa a fost să fie ca în ultimul an de muncă la greu peste hotare am avut de furcă cu așa tip de „biblie”. De ce biblie? Păi, măcar şi din motiv că pentru un brand aceasta e prima cartea care ajută la luarea de decizii și la izbăvirea de cel viclean. Amin.

Așa a ieşit că pe la noi brandbook-ul și-a făcut apariția odată cu pătrunderea pe piaţă a brand-urilor internaționale. Chiar m-am încordat să-mi aduc aminte de vreo companie autohtonă de acum 10 ani în urmă, care să fi avut măcar o slabă adiere de așa ceva, dar fără succes.

Deci, un brandbook este instrumentul vital de identificare a unui brand și este cel mai important element de identitate corporativă. E un set vizual de reguli și standarde, instrucțiuni de utilizare în practica de zi cu zi a companiei. Simplu de zis, dar complex de realizat: ce fonturi și în ce culori (sau combinaţii de culori) trebuie utilizate în materiale promoționale, ce elemente trebuie utilizate în interiorul oficiilor companiilor, reguli ortografice specifice pentru corespondența companiei, dispoziții referitoare la tiparul tipografic cu referință la culori și hîrtia utilizată și multe alte aspecte.

Cînd il folosim?

În primul rînd atunci cînd o companie se extinde geografic. Odată cu extinderea, numărul de persoane care utilizează brandul de zi cu zi se mărește simţitor și controlul asupra fiecăruia este practic imposibil. Și aici desigur, ne vine în ajutor BB.

Primul an din munca la negru peste hotare m-a nenorocit să lucrez într-o companie care era destul de profesionistă în domeniul în care activa, dar nu și pe tărîmul unde locuieste BB. Cea mai mare neplăcere o aveam cînd vedeam tone de documente care aveau logotipul schingiuit, lățit, pălit, torturat, amețit, spînzurat. Aici adjectivele din categoria dată îmi îneacă partea creierului care la ora asta găsește tărie să compună ceea ce citiți.

Dar totuşi revin la angajații care n-au habar să folosească editoarele de text, ca să nu mai zic de BB. Cred că nu trebuie să fii mare designer, ci e nevoie doar să vreai și să deschizi ochii puțin mai tare, ca să vezi clar handicapurile imaginii logoului, care tras de un colț sau latură (fară tasta SHIFT apăsată în prealabil), își pierde forma și sex appeal-ul de odinioară. Pentru cei fricoși să tragă de colțuri este totdeauna posibilă manipularea pe scară, astfel dacă logoul este prea mare e de ajuns să-i setezi marimea la 60% (sau altă cifră) și să bifezi "Scale proportionally".

Nu pretind ca toți trebuie sa știe soft sofisticat ca să facă un logo să arate decent, dar cel putin să-și trezească instinctele și să se adreseze la cei competenți, ca prezentarea, referatul, lucrarea de doctorat sau citația la judecată să arate corect compusă.

Pare ca am trecut în gradina vecină, și mă tem să nu iau un cartof sub ochi.

Componentele de bază ale unui BB:

1. Logo — dimensiuni (minim, maxim, pentru diferite formate), spațiere, culori de bază, culori secundare, definire monocromă, plasări greșite.
2. Font corporativ — descrierea fontului de bază, fonturi alternative, reguli de utilizare pentru stiluri în parte (light, demi-light, oblique, bold). Astea şi multe altele într-o altă discuție.
3. Documente corporative — cărţi de vizită, plicuri, coli cu antet, forme pentru fax ş.a.
4. Materiale de promovare exterioară — panouri stradale (sau billboard-uri, mînca-le-ar hăul, că strică orice oraș), bannere, lightbox-uri, publicitate pe transport.
5. Materiale de prezentare — invitații, postere, broșuri, booklete.
6. Materiale de promovare — mape, hîrtie pentru notițe, blocknotes.
7. Elemente de navigare — indicatoare de trecere spre oficiu, indicatoare ale etajelor pe pereții interni, numere pe ușile oficiilor (de acord, nu se intîlnește aşa de des, dar există).

Uite că ceața se rărește și se face mai clară realitatea. Sper că acei ce nu știau deja știu, iar cei ce știau au mai aflat cîte ceva. Uite că a ieșit ca-n biblie despre cei ce nu pot şi vor putea...

Odată cu dezvoltarea comunicării online, brand book-ul a avut de suferit intervenții pentru mărirea, nu a buzelor sau sînilor, ci a ariei de influență. Astfel el devine deja responsabil și de cum arată elementele brand-ului pe internet sau în e-mail marketing (altfel zis, e-mail-uri la care v-aţi abonat sau nu :)

Și dacă mă fac a uita de primul meu angajator de peste hotare și-mi aduc aminte de al doilea, atunci pot să zic ca am avut de învățat de la ei cum se comportă cu brand book-ul. Ba chiar mai mult, am participat la elaborarea celui nou, care a suferit schimbări esențiale și a clarificat multe momente neclare pîna atunci.

Nu e secret, că culorile tipărite la tipografii diferite arată diferit, și dacă mai adaugăm hîrtie de diferită textură, grosime și grad de absorbție a vopselei, avem toate șansele să luăm una peste șapcă de la șef, dacă nu folosim „Sfînta scriptură”, adică BB. Dar depinde și de șef, posibil să fie și două peste șapcă :)

Compartimentul „Culori” e unul din cele mai interesante în cadrul unui BB. Aici am avut să realizez un adevăr, oamenii văd culorile diferit (am știut asta totdeauna, dar aici m-am ciocnit direct cu asta). Cînd s-a decis că toate culorile corporative trebuie schimbate cu unele mai vibrante și mai tinerești, toți au zis: Haaaaai sau poate Hiiiiiiigh, sau Hiiiiiiiii. Nu mai țin minte cum, dar, în fine, s-a ajuns că sau tipărit peste 50 de coli de test pîna s-a decis că: „Uite-așa e bine”. Și atunci proporțiile de culoare testate de tipografie au fost trecute în noul BB.

În realitate nu e totdeauna e așa greu. Designerii decid culorile reieșind din competența și practica de viață și mai puțin din capriciile clienților, iar tipografiile se conformează cifrelor stabilite de primii. Desigur aici e important de menționat modul de reprezentare a culorilor pe ecran, la tipar și în alte medii. Însă e ora 1 și vreau să dorm. Plus la toate aceasta e o temă cu totul aparte și poate o dezvolt la un nou „cenaclu”.

Sunt multe de spus și multe de învățat, dar fiecare cu ale lui și nu vă mai bateți capul cu toate astea, căci IMAGO poate s-o facă pentru Dvs.

Comments 10

Add comment