Am mers cu trenul, gălăgioși și veseli, pe scaune de lemn.

Al nouălea an încercăm să mergem de ziua Imago la sala de aur sau la goldănlaion, dar nicidecum nu reușim cu rezervările. Am zis, de data asta, să mergem la Odessa, dacă tot... Că doar e vară, și merge trenul drept unde ne trebuie nouă. Ne-am cazat în casa soacrei lui Prohor. A fost vesel, gustos, cald, scăldător și plimbător prin ploaie.

La mulți ani, scump Imago!