Ghiduleț pentru designeri, redactori, lucrători din social media, jurnaliști, creativi, comerciali

 

La ce bun sunt regulile care vor fi enumerate mai jos, dacă există probleme mult mai importante, cum ar fi reparația drumurilor, ridicarea bunăstării populației, lupta cu încălzirea globală.

În perspectivă scurtă este, în opinia noastră, pentru a spori credibilitatea și profesionalismul resursei, companiei, persoanei care urmează regulile descrise mai jos. În perspectivă de lungă durată — pentru a crea spațiu vizual corect care, la rândul său, va crea o cultură vizuală înaltă a consumatorilor de informație. Dar chiar dacă un singur designer, în urma citirii acestui articol, va folosi diacriticile corecte și va avea grijă de tipografica textului pe care îl machetează, vom considera că scopul nostru a fost realizat.


Diacriticele

Începem cu boala cea mai mare a vorbitorilor de limba română — utilizarea diacriticelor în texte (sau, mai corect ar fi lipsa acesteia). „Am pus mana pe fata”. Cum să pui diacriticele, luând în considerare că una din versiuni poate avea și urmări penale?

Diacriticele sunt un fenomen nu doar al limbii române, dar și al oricărei alte limbi care utilizează alfabetul latin. Ele trebuiesc fiindcă alfabetul latin satisface pe deplin doar necesitățile limbii latine și a celei italiene. În cazul celorlalte limbi există sunete care nicicum nu pot fi redate prin literele existente. Aici ne vin în ajutor sedila, umlautul, breve-ul, accentele, linia oblică sau alte semne diacritice.

Apropo, în prima versiune modernă de alfabetolatinizare a limbii române sedila se folosea nu doar pentru literele s și t, dar și pentru d și c, iar sunetul „î” era derivat nu numai din i și a, dar și din u, o și e (în funcție de cuvântul latin de la care provine). Aceasta din cauza că autorii au folosit principiul etimologic de redare a sunetelor (ca în cazul limbilor engleză și franceză). Pentru prima dată virgulele la ș și ț au apărut în 1904, brusc, pe neașteptate și fără vreo explicație.

În prezent, limba română are DOAR următoarele diacritice: ă, â, î, ș și ț. Celelalte tipuri de diacritice pot fi utilizare DOAR în cuvinte împrumutate din alte limbi care și-au păstrat ortografia sau în cadrul citatelor într-o altă limbă. În limba română la ziua de azi NU EXISTĂ literele ş sau ţ. Utilizarea lor în texte reprezintă o greșeală crasă. La fel, o greșeală de neiertat, cu bilet într-o direcție în iadul cu rectificări veșnice din partea clientului, este lipsa diacriticelor în text (fie că e vorba de site, pagină de facebook, text publicitar etc.). Limba română are diacritice și ele TREBUIE să fie utilizate în texte.

SEMNELE TIPOGRAFICE

Ghilimelele



Prima dată aceste semne de punctuație au fost luate în seamă și reglementate în 1954. Până atunci existau doar 2 semne de punctuație: apostroful și „trăsura de unire”.

Prima iterație de regulă de utilizare spunea că ghilimelele în română sunt de 2 tipuri: „...“ (99 jos și 66 sus) și «...» (unghiulare), cu predispoziție de utilizare a celui de-al doilea tip, deoarece astfel se mima gramatica limbii ruse — „surorii mai mari” de atunci a limbii române.

„Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație”, Ediția a V-a, din 1997, editat de Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, după care ne conducem la moment (și care este biblia „nerd”-ului redactoral) spune că în limba română folosim următoarele tipuri de semne ale citării — „…” (99 jos la începutul citării și 99 sus la sfârșitul acesteia). Apropo, apariția anume a acestui tip iarăși nu este nicicum explicată sau argumentată. În cazul includerii unui citat, în interior se utilizează ghilimelele de tip «…». Versiunea mai complexă ar fi în cazul insertării unui citat în alt citat și ar arăta în felul următor: „... «... „...” ...» ...”. Deci, principiul de bază după care trebuie de condus este cel de alternare.


Cum se culeg:  | «                  | »                | „                 | ”                 |
------------------------------------------------------------------------------------------
Shortcut            | Alt + 0171   | Alt + 0187  | Alt + 0132  | Alt + 0148  |












NU SE RECOMANDĂ:
ghilimelele duble de oricare alt tip și consecutivitate (“...”, ”...”, „...“)

ghilimelele duble drepte ("…"), se mai numesc englezești
ghilimelele unitare de oricare tip (‘...’ sau `...`), se mai numesc „ghilimelele programatorilor”


Exemplu corect:
Am găsit câteva greșeli în textul de pe portal și mi-am spus: „Se mai întâmplă, cum spunea Socrate «Errare humanum est», păcat că e pe o resursă așa de populară.”.


Exemplu incorect:
Fără să vreau, i-am spus: “Bine, o să îndeplinesc sarcina ‘as fast as possible’ în termenele stabilite.”

Cratima și linia de pauză 

Deseori le confundăm.

em dash (linia de dialog sau de pauză — Mariana Gălescu, mulțumesc ;))


en dash (minus)


cratima (liniuța de unire sau de despărțire)

În limba română ca semne de punctuație există doar linia de pauză/dialog și cratima, dintre care cea de-a doua se utilizează în cele mai dese cazuri. Dacă cratima nu este precedată și urmată de blanc, în cazul liniei de pauză situația este inversă (în afară de cazul cînd el se folosește în scrierea unor cuvinte complexe care cuprind, cel puțin, un cuvânt compus scris cu cratimă (nord—nord-est, nord-est—sud-est).


Așa-numitul semn „en dash” se folosește doar ca semn aritmetic pentru operația de scădere sau, uneori, pentru a arăta diapazoane temporale mai mari (ani, perioade), ca în exemplul 1998–2005. În dicționarele specializate en dash nu există ca semn de punctuație. Presupunerea este că utilizarea acestuia s-ar fi dezvoltat cu apariția computerelor și prin influența tipograficii engleze (de bază pentru softuri).




Cum se culeg:  |  —             |  –               | - |
----------------------------------------------------------
Shortcut           |  Alt + 0151 |  Alt + 0150 | - |


Exemplu corect:
Stau acasă singur-singurel.
Șoseaua Hâncești-Chișinău.


„Nevasta celui bogat de multe ori făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi odată de frate-său. Ea zicea adeseori:
— Frate, frate, dar pita-i cu bani, bărbate.
— Apoi, dă, măi nevastă, sângele apă nu se face. Dacă nu l-oi ajuta eu, cine să-l ajute?”
Ion Creangă, „Dănilă Prepeleac”


Exemplu incorect:
Scuzați că v—am deranjat.
Gânduri – gânduri… treceau prin cugetul lui Dănilă.


Spațiul liber (blancul)

Este și el un semn de punctuație important. Regula de bază pe care trebuie să o ținem minte este că între semnele de punctuație și textul care le precedă nu se pune NICIODATĂ spațiu liber (ca în cazul limbii franceze sau, în cazul ghilimelelor în germană). Deci, el nu precedă celelalte semne de punctuație, dar le urmează.




DIVERSE

Abrevierile

După abrevieri se lasă întotdeauna un spațiu gol.

Exemplu corect:
I. Creangă
Șc. nr. 4
ș. a.
J. F. Kennedy


Exemplu incorect:
I.Creangă
Șc.nr.4
ș.a.
J.F.Kennedy

Unitățile de măsură

Unitățile de măsură ce fac parte din Sistemul Internațional (SI), nu se scriu cu punct la sfârșit.
Mai jos sunt prezentate unitățile după care nu se pune punct.
În privința abrevierii unor unități nu există reguli prestabilite. În așa caz se merge după regula: formula de prescurtare trebuie să fie la fel pe tot parcursul conținutului.
Între valoarea numerică și unitatea sa de măsură se plasează spațiul non-rupere.


metru                   m
kilogram              kg
secundă               s
gram                    g
litru                      L
kilobyte               KB
megabyte           MB
megabit              Mbit
lei moldovenești MDL


Gradele Celsius (Fahrenheit, Kelvin) trebuie percepute ca o unitate intreagă. Însăși simbolul gradului, ca și oricare alt simbol ridicat în registrul superior, nu trebuie despărțit prin spațiu.

Exemplu corect:
1000 kg
32 m²
36,6 °С


Exemplu incorect:
1 000kg
32m²
36,6° С




Exemplu corect:
180°
10''


Exemplu incorect:
180 °
10 ''

Numeralele

Dicționarele de specialitate nu au recomandări legate de scrierea numeralelor, aici logica principală este lizibilitatea acestora și scrierea corectă. Virgula nu poate fi folosită pentru a despărți miile din simplul motiv că în limba română reprezintă delimitatorul între întregi și zecimi. Punctul, de obicei, delimitează sumele întregi de monede. În text, pentru milioane și miliarde se folosesc denumirile întregi. Sunt acceptate prescurtările mil. și mld., care se folosesc numai în tabele, atunci când spațiul o impune. La moment, sursele găsite sunt la nivel de organizații.
De aceea, numeralele cardinale — miile, milioanele, miliardele și altele, se scriu cu spațiu non-rupere în interior.


De reținut: Numeralele cardinale de la 20 până la 100 (în fiecare sută) se leagă de substantivul următor cu ajutorul prepoziției „de”. În limba română, numeralele cardinale până la nouă inclusiv se scriu cu litere.

Recomandat:
9 000
12 000
6 500 000


Nerecomandat:
9,000
12000
6500000


Exemplu corect:
Patru purceluși, trei găinușe, 21 de pui și 101 dalmațieni au trecut o jumătate de oră drumul.


Exemplu incorect:
Douăzeci și șapte elevi s-au întâlnit cu 31 profesori și au intrat în curtea școlii.




MACHETAREA TACTICĂ A TEXTULUI

Trecerea cuvintelor din rând nou după sens



Prepozițiile, verbele auxiliare, cuvintele de legătură și altele cuvinte compuse se trec din rând nou împreună cu cuvântul alăturat. Pentru aceasta, între ele se pune spațiu non-rupere. Verificați permanent dacă nu se distorsionează sensul propoziției după efectuarea trecerii.


Cum se culege
spațiul non-rupere: |  « »                                   |
--------------------------------------------------------------
Shortcut                  |  Alt + 255 sau Alt + 0160 |

Exemplu corect:
Prepozițiile, verbele auxiliare, cuvintele de legătură și altele cuvinte compuse se trec din rând nou împreună cu cuvântul alăturat.


Exemplu incorect:
Prepozițiile, verbele auxiliare, cuvintele de legătură și altele cuvinte compuse se trec din rând nou împreună cu cuvântul alăturat.

Scrierea adreselor



Abrevierele adreselor sunt urmate de punct. Lista de abrevieri ale unităților în română.
Denumirea străzii NU se delimitează prin virgulă de numărul casei/blocului (dacă acesta nu este precedat de cuvântul „număr” sau abrevierea acestuia). După abrevierea tipului de adresă „bl.”, „str”, „str-lă” etc., se folosește spațiul non-rupere. Detaliile ce urmează (scară, etaj, oficiu, etc.) se trec prin virgulă. Nu se recomandă despărțirea blocului, oficiului, apartamentului de numărul lor.



strada     str.
telefon    tel.
comuna  com.

Exemplu corect:
Bl. Ștefan cel Mare și Sfânt 122,
ap. 202, et. 3
Bl. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 122, ap. 202, et. 3


Exemplu incorect:
Bl. Ștefan cel Mare și Sfânt, 122, ap. 202, et. 3
Bl.Ștefan cel Mare și Sfânt 122, ap.202, et.3

*Emoticoanele



Au devenit o modalitate universală și răspândită de exprimare a unor emoții, de adăugare a unei tonalități sau intonații, chiar și în cazul textelor din mass media. Utilizarea acestora nu este nicicum reglementată. Regula de bază (doar în calitate de recomandare) este ca emoticoanele să se folosească cu blanc în față, iar după semn blancul să fie utilizat în dependență de locul în propoziție. În cazul citatelor, emoticoanele se folosesc după ghilimea, în cazul propozițiilor — după punct.






Exemplu corect:
Ieri a fost o cină de cinste )), ar mai trebui
de repetat. ;) Apropo, nu știi unde a plecat recepționista? /:) Mi-a spus doar: „Pa-pa! 0:) Revin în curând.” :/


Exemplu incorect:
Salut)) , ce mai faci?0:)Cum o mai duci?

Credem că aici e timpul de pus niște puncte de suspensie, fiindcă, credem noi, această inițiativă trebuie continuată, îmbogățită, discutată și dezbătută, pentru a putea stabili niște norme viabile, argumentate și logice, de care să ne conducem cu strictețe și drag.